Cum am reusit sa zbor

Mi-am dat seama ca nu mai visez sau cel putin nu imi mai amintesc mare lucru. M-am intrebat de ce si deocamdata am ajuns sa imi amintesc unele experiente in sensul asta.

Visele mele preferate erau cele in care zburam mai ales ca mi se parea ca detin controlul zborurilor in pofida faptului ca toata tarasenia imi cam scapa printre degete.

Ceai?

Zilele trecute iar am varsat ceva, haha.

Ceai pe tastatura, pe monitor, pe jos, pe scaun, peste tot.  Superb moment! Mai aveam doar sa mai aud la un moment dat un “bis!”. Nici o problema.

555

Ok, sa vedem ce e cu infectia asta care se intinde prin randul bloggerilor.
Primesc de la Dana minunata invitatie de a spune 5 dorinte, 5 secrete si 5 vicii. Se pare ca si ea a primit treaba asta de la Simona, pe care o voi adauga acum in Blogroll.

Sa le luam pe rand.

Generatia noastra, o scrisoare nostalgica

“Nascuti la sfarsitul anilor 70, inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”.

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel,Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

You’ll never walk alone

Sunt din Craiova si toata viata am tinut cu echipa locala. Asta nu are cum sa se schimbe, la fel cum, din strafundul sufletului, nu vom putea niciodata injura in alta limba decat in cea natala. Iar ultima parte e testata stiintific.

Am fost si sunt microbist, asta e raspunsul la intrebarea primita azi, ca sa nu ma pierd in explicatii. Am facut parte din galeria “ultrasilor”; aveam fular, petarde si steag pe care il foloseam violent. Eh… exagerez un pic. As fi vrut, dar nu am avut ocazia decat o data si am ratat tinta. Oricum, am fost huligan. Cel putin, asa ma simteam si nu mai conteaza daca eram sau nu din moment ce trairea era autentica.

UPDATE: Versuri “You’ll never walk alone”

Un simplu vagabond

Oltenia este poate una dintre cele mai putin atragatoare zone ale tarii. Data fiind lipsa oricaror forme de relief trendy sau a momentelor si monumentelor istorice. Care ar fi putut sa ridice potentialul zonei. Oamenii si traditiile care se fac praf. Ar putea fi interesante, insa ai nevoie de un ochi atent, mai putin exigent. Ai nevoie de  bunavointa si aplecare catre estetica balcanica. Adica sa nu vezi. Supereroi peste tot.