Institutia apei

In compania in care lucrez, cel mai adesea, lucrurile importante se spun in sedinte si “la un pahar cu apa”.

Vreau sa argumentez ca in locul la care ma refer exista o institutie sociala benefica si ca aceea este fantana de apa de pe culoar.

Desi nu va avea un gen proxim si o diferenta specifica: prin “institutie” inteleg acel lucru, formal sau informal acceptat, validat si recunoscut de comunitate care are un oarecare efect asupra respectivului grup. Nu tin neaparat ca definitia asta sa fie singura posibila. Doar vreau sa se inteleaga ideea.

Ei bine, si aici vin cu o distinctie. In sedinte se iau decizii, se planifica, se propun diverse actiuni si se merge mai departe. Sau cel putin asa speram. As numi sedintele acele institutii formale, constituite regulamentar, care au anumite functii bine determinate sau autorizate oficial.

Pe de alta parte, mai sunt si alte tipuri de probleme care apar. De comunicare, de colaborare, de comportament – de atitudine, generic spus. Lucrurile astea trebuie spuse mai departe si locul pentru ele, de multe ori, nu este in sedinte. Totodata, sunt convins ca multe din discutii sunt private: “M-a sunat tipul ala, cum sa fac sa nu ma prinda cu mata-n sac?!” sau “Sa renunt la toti iubitii mei doar pentru ca mi-a adus asta flori??!!”

Mai departe, sa vorbesti la fumoar nu e intotdeauna comod. Asa ca, daca vreun coleg vrea sa transmita ceva unui alt coleg, alege sa il invite la un pahar cu apa si la o plimbare lunga pe culoar. Vad asadar de multe ori cupluri de colegi plimbandu-se cu un pahar de apa in mana. Gesticuleaza, explica, argumenteaza. Se bat pe o idee.

Asta e un lucru bun. Lucrurile delicate ajung sa fie spuse pana la urma, scapand astfel de frustrari sau incercand o solutie. Cadrul informal in care au loc discutiile face mult mai usoara comunicarea, ceea ce transforma compania intr-o institutie sanatoasa. Insitutie privata, vreau sa zic.

As mai incerca o clasificare a motivelor care ii duc pe colegi la un dialog la un pahar cu apa si as putea dezvolta ideea, insa prefer sa raman aici deocamdata.

Vreau doar sa subliniez ca daca ar exista mai multe astfel de institutii, am ajunge probabil la un nivel bun de comunicare. Cred ca pahar asta poate sa aiba rolul de a ne uni cumva si mai cred ca un manager trebuie sa creeze astfel de institutii intime intr-un cadru public, asa cum este cel in care lucram.

De retinut ar fi ca discutiile au loc numai intre patru ochi. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreodata sase. Pentru mai multi ochi, lucrurile devin oficiale si se prefera sedinta. Un cadru mai bun.

Altfel, daca am vazut sase sau mai multi ochi la un pahar cu apa atunci sigur le era sete tuturor.

Singura dilema cu care raman este daca nu cumva, atunci cand uita furnizorul sa schimbe butoiul sau bidonul cu apa, schimbul de simpatii are de suferit. Niste statistici ar fi bune.

Ma opresc aici. Pentru ca suntem pe un blog personal, nu profesional.